Durerile cauzate de afecțiuni ale nervilor

De cele mai multe ori, aveam de-a face cu o durere neuropată, foarte greu de înțeles, și, prin urmare, de tratat. Aceasta apare ca urmare a afectării nervului periferic sau a tecii de mielină. Din păcate, durerea poate persista după vindecare.

Când apare durerea neuropată

Durerea neuropată este o suferință greu de definit. De obicei, persoanele afectate o descriu ca o durere fulgerătoare (ca și când curentul ar trece prin corp), înțepătoare și arzătoare. Poate fi însoțită de tulburări senzoriale: senzația de durere sub acțiunea unor stimuli care nu sunt dureroși pentru o persoană sănătoasă (de ex., atingerea apei în timpul băii) sau hiperestezie (senzație de durere disproporționată față de stimul). Apariția durerii neuropate este asociată cu leziunea, presiunea sau modificările patologice ale neuronilor. Dar chiar și când cauza dispare, durerea rămâne. Nervul continuă să transmită semnale că este afectat - pur și simplu, din diferite cauze, conduce impulsurile electrice în mod distorsionat, și mai mult, el însuși le produce. Apoi, le trimite prin măduva osoasă către creier, unde sunt percepute ca senzații neplăcute și supărătoare. Potrivit neurologilor, mecanismul durerii neuropate funcționează cu cel al potrivirii ceasului: finalizăm acest pas și ceasul funcționează. Cauza durerii a dispărut (de exemplu, nervul cu probleme s-a vindecat deja), dar durerea continuă.

Anatomia unei dureri

Durerea este condusă de fibre nervoase speciale. Rolul fiziologic al nervilor este de a transmite către creier stimuli senzoriali de la nivelul receptorilor periferici aflați în piele, oase, organele cavității abdominale.

Sistemul receptor, care conduce și prelucrează informațiile despre senzații și durere, este foarte complex, fiind alcătuit din mai multe tipuri de receptori, nervi, căi de conducere în măduva osoasă și numeroase centre din creier. Rolul sistemului receptor este de a identifica tipul de stimul care acționează, indiferent dacă este vorba de atingere, cald, rece, și de a recunoaște locul de origine precum și tipul leziunii. Informațiile senzoriale și dureroase receptate și transmise pe parcursul acestui proces pot fi întărite sau slăbite.

Neuropatia sau nervii scăpați de sub control

Neuropatia este o afecțiune a nervilor periferici: structurile care transmit impulsuri între diferite părți ale organismului. Dacă procesul de îmbolnăvire sau leziune afectează mai mulți nervi, atunci boala este numită polineuropatie.

Neuropatia poate fi cauzată de o traumă, presiune, o boală. Poate fi, de asemenea, provocată de o complicație a unui tratament cu anumite medicamente, efectul acțiunii compușilor chimici precum intoxicația cu plumb sau efectul deficiențelor nutriționale.

Dacă leziunea afectează nervii senzoriali, în afara tulburărilor senzoriale și a celor de percepție a temperaturii, simptomul principal va fi durerea neuropată. Ca urmare a leziunii unui nerv, se dezvoltă un proces de producere și amplificare a semnalului dureros. Acest lucru afecteaz fibrele nervoase bolnave, dar și pe cele care inițial nu au fost afectate și care sunt “încorporate” treptat în procesul de îmbolnăvire.

Din zona unde s-a produse leziunea fibrelor, se transmit semnale spontane către creier, fiind percepute ca un factor constant de afectare a țesutului. În această situație, nervii senzoriali creează conexiuni anormale cu nervii responsabili de propagarea durerii, ceea ce duce la transmiterea fiecărei informații senzoriale „pe căile durerii” și, în consecință, la receptarea acestora de către creier ca fiind durere. Inclusiv o adiere de vânt pe față sau atingerea unui material, poate provoca durere.

Neuropatia: senzații de arsuri, înțepături, furnicături

Principalul simptom al neuropatiei fibrelor senzoriale este o durere insuportabilă, acută, ascuțită și arzătoare. Poate fi continuă sau subită (când apare brusc, ca o durere scurtă, puternică asemănătoare electrocutării).

Durerea poate apărea spontan sau ca urmare a excitării nervilor afectați. Este însoțită de senzația de înțepătură, furnicături și amorțeală, senzație de mâncărime, de rece sau de cald. Un simptom caracteristic este hiperalgezia pielii, când o atingere ușoară provoacă durere.

Simptomele se accentuează deseori noaptea, tulbură somnul sau provoacă insomnie.

În urma pierderii sau slăbirii activității nervoase normale apar și alte simptome precum slăbirea simțului: în zona nervilor cu leziuni poate apărea chiar hipoestezia, și chiar dispariția tuturor tipurilor de senzații: tactile, durerose, termice.

Alte simptome

În afara durerii mai pot apărea: edem, modificări cutanate, căderea părului, transpirație excesivă sau lipsa transpirației. Deseori apar tulburări de vascularizare; pacientul, indiferent de temperatura ambientală, își simte „membrele înghețate”, iar picioarele sau mâinile sunt palide sau vinete. Se poate întâmpla și invers: bolnavul are senzația că-i ard membrele. Apar simptome atât de neclare, precum dificultăți în a întoarce pagina unei cărți, în a diferenția banii, deseori contracții musculare la nivelul pulpelor care sugerează tulburări ale circulației periferice inferioare.

Dacă leziunea nervilor afectează fibrele motorii, principalul simptom resimțit este slăbiciunea musculară sau pareza mușchilor inervați, atrofie musculară și slăbirea reflexelor profunde.

Care sunt afecțiunile ce influențează apariția neuropatiei?

Neuropatia și durerea neuropată apar în numeroase boli care provoacă leziunea nervilor. Incidența cea mai mare este în rândul persoanelor cu diabet, cancer, boli ale coloanei vertebrale sau cu nevralgie postherpetică.

În plus, neuropatia apare în cadrul evoluției artrozei degenerative, aterosclerozei, bolilor hepatice, bolilor hematologice cum ar fi mielomul multiplu, în bolile reumatologice precum artrită reumatoidă, sclerodermie, Lupus, boala Lyme și alte boli infecțioase, inclusiv SIDA.

Leziunile nervoase sunt produse și de unele medicamente: anticanceroase (folosite în chimioterapie), izoniazidul folosit în tratarea tuberculozei, fenitoina, un medicament antiepileptic.

O altă cauză este deficitul nutrițional care apare la persoanele subnutrite, la cele cu malabsorbție intestinală, la alcoolici, ca urmare a supradozelor anumitor vitamine, cum sunt cele din grupa B, intoxicării cu substanțe precum plumbul, taliul și arsenicul.

Cum se ameliorează acest tip de durere?

Foarte important este să se identifice cauza care a dus la lezarea sistemului nervos și apariția durerii neuropate și, dacă este posibil, eliminarea ei. În primul rând, se va trata afecțiunea care stă la baza durerii neuropate.

Durerea nevralgică, din păcate, nu cedează la medicamente antiinflamatoare. Opioidele reușesc să o amelioreze doar parțial. De aceea se aplică tratament analgezic cu blocanți ai canalelor de calciu, medicamente anticonvulsivante, care calmează sistemul nervos. La acestea, se adaugă diferite preparate, însă multitudinea acestora indică faptul că încă nu există un remediu ideal pentru durerea neuropatică.

Recuperarea pacientului este foarte importantă pentru că oprește în mare măsură evoluția atrofierii musculare.

Exemplu: Nevralgia nervului trigemen 

Nevralgia nervului trigemen afectează, îndeosebi, femeile după vârsta de 35 de ani. Cele trei ramuri ale acestui nerv au, printre altele, sarcina de a inerva senzorial jumătatea feței. Cauza nevralgiei nu este cunoscută (se presupune că este asociată cu leziuni, inflamații dentare și sinuzite, presiune exercitată de vase de sânge anormale).

Simptome: simptomul principal este un atac dureros, ascuțit care durează 1-15 minute sau chiar mai mult. Frecvența atacurilor diferă - de la câteva pe zi, la câteva pe lună. Uneori durerea este însoțită de crisparea mușchilor faciali și a maxilarului, lăcrimarea ochilor. Cu toate acestea, sensibilitatea senzorială a părții faciale afectate nu scade.

De regulă, durerea apare în același loc, de exemplul în buză sau gingii și radiază de-a lungul ramurii nervului. Adesea apar convulsii atunci când vorbim, mâncăm, ne spălăm pe dinți. Noaptea sunt rare. Între atacuri nu se observ deviații de la normal, însă persoanele în cauză sunt frecvent obosite și se tem de revenirea durerii. După câteva săptămâni, durerile dispar sau apar sporadic, dar pot apărea recurențe chiar și după ani de zile.

Tratament: de obicei, medicii recomandă medicamente psihotrope, anticonvulsivante și de restabilizare a bunei dispoziții. În cazurile cele mai rezistente, se apelează la incizia chirurgicală a ramurii nervului, precum și la razele RTG.