Otita externă
Medicină generală

Otita externă

Otita externă apare, în special, ca urmare a expunerii prelungite a canalului urechii la umiditate și apă. Această afecțiune poate duce la complicații serioase, care necesită chiar intervenția unui chirurg. Aflați care sunt cauzele și simptomele așa-numitei, „urechi a înotătorului” (otita externă) și cum se tratează această afecțiune supărătoare.

“Urechea înotătorului” sau otita externă este o afecțiune de natură infecțioasă. Inflamația apare după expunerea constantă a canalului auditiv la acțiunea umidității și a apei. Umiditatea creează condițiile ideale pentru dezvoltarea infecțiilor bacteriene sau micotice.

CAUZE

Cea mai frecventă cauză a otitei externe este expunerea regulată la acțiunea umidității și a apei (se întâmplă, îndeosebi, înotătorilor profesioniști, de unde și denumirea afecțiunii). Acestea determină eliminarea în exces a cerumenului natural al urechii, care asigură nivelul normal de hidratare. În aceste cazuri, dezvoltarea infecției este favorizată și de uscarea insuficientă a urechii, după ieșirea din apă.

  • Această afecțiunea se manifestă și la persoanele care se spală în locuri cu apă murdară. Căldura și apa sunt condiții prielnice dezvoltării ciupercilor și bacteriilor.
  • Infecția poate fi luată și din locurile cu umiditate crescută a aerului și temperaturi ridicate, cum ar fi în saună sau în țările tropicale.
  • Ceara reziduală din ureche determină, de asemenea, creșterea nivelului de umiditate a urechii externe, care devine mai lipicioasă, de aceea igiena personală este foarte importantă.
  • Alți factori care contribuie la apariția otitei sunt căștile de urechi introduse prea adânc și aparatul auditiv.
  • Riscul de infecție crește când canalul urechii externe devine iritat, de exemplu, în timpul utilizării bețișoarelor de urechi, cu care se elimină, totodată, o parte din epidermă.

Otitis externa - Otita externă

Outer ear, Bone, Eardrum, Cochlea, Wax shed skin andpus, Narrowing of the ear canal from inflammation

Pavilion, Os, Scăriță, Cohlee, Cerumen, Îngustarea canalului urechii din cauza inflamației


SIMPTOME

Otita externă apare atunci când este afectat canalul auditiv extern, de la membrana timpanului și până la pavilionul urechii, rezultând o inflamație care favorizează dezvoltarea ciupercilor și a bacteriilor.

Un simptom al otitei este edemul și înroșirea părților care formează urechea externă. În această situație captarea de către pavilionul urechii a undelor vocale, care fac să vibreze membrana timpanului, este îngreunată, drept pentru care se poate ajunge la tulburări de auz și chiar la hipoacuzie.

Alt simptom este modificarea pielii urechii. Aceasta se înroșește și prezintă blistere cu secreție colorată de sânge.

Alte simptome ale otitei externe:

  • senzația de ureche înfundată
  • mâncărimi ale urechii
  • durere care se amplifică în timpul mestecatului
  • senzația unei scurgeri din ureche
  • febră

Important

Inflamația membranei timpanului poate duce la otită severă și poate fi deseori începutul unor complicații grave și dureroase. Efectele adverse pot să apară nu doar la persoanelor la care procesul inflamator s-a deplasat către structurile mai îndepărtate ale organului auzului, dar și la cele cu imunitatea slabă sau alte boli precum diabetul. În astfel de cazuri, se poate dezvolta otită exterioară malignă. Această infecție cuprinde nu doar urechea externă, dar și pielea, țesutul subcutanat, cartilajul, oasele urechii și rețeaua sa de nervi, ducând la pareză sau paralizie a nervului facial de pe partea inflamatorie.

TRATAMENT

În cazul otitei externe trebuie consultat medicul otolaringolog, care va efectua o otoscopie, adică endoscopia urechii, dar și medicul dermatolog care va preleva o probă de exudat din ureche pentru analiza bacteriologică. Tratamentul adecvat se va stabili pe baza rezultatelor acestor analize.

În cazul infecției bacteriene, de obicei, se recomandă administrarea locală de picături cu antibiotic, uneori antibiotice pe cale orală. Durerea poate fi redusă cu ajutorul medicamentelor disponibile fără rețetă. Importantă este și curățarea regulată de către medic a canalului auditiv extern.

Principalul tratament al infecțiilor micotice de la nivelul urechii, constă în curățarea mecanică a canalului auditiv extern (de către medic) și administrarea de medicamente antimicotice.

Dacă apare această afecțiune, este recomandat să;

  • întrerupeți înotul;
  • acoperiți urechea când vă spălați, pentru a evita contactul cu apa;
  • nu stați în curent;
  • aplicați comprese calde care ameliorează durerea de ureche (poate fi un prosop încălzit sau o pernă electrică).

PREVENȚIE

1. După ce ieșiți din apă, ștergeți delicat urechile. Trebuie știut că folosirea bețișoarelor de urechi provoacă, deseori, leziuni ale canalului auditiv și favorizează dezvoltarea procesului inflamator, de aceea este de preferat prosopul sau o cârpă moale.

2. Evitați băile în râu sau în lacuri. Mai degrabă, optați pentru o piscină curată (scade astfel riscul de infectare).

3. Dacă faceți scufundări sau înotați în mod regulat, folosiți dopurile de urechi corespunzătoare. Puteți aplica picături care mențin umiditatea din ureche la un nivelul normal.

4. Când curățați urechile, nu îndepărtați tot cerumenul, fiindcă acesta îndeplinește rolul important de protecție și asigură hidratarea normală a canalului auditiv.

5. Dacă purtați aparat auditiv, nu uitați să-l curățați periodic. Aceste aparate pot provoca infecții, deoarece astupă urechea, permițând creșterea umidității în canalul auditiv extern.

6. Profilaxia infecțiilor canalului auditiv include îndepărtarea cerumenului din ureche, înainte de înot, de ex., cu ajutorul unui spray special.


publicitate

Cum se curăță corect urechile?

Aveți urechile înfundate, deși le curățați bine de cerumen? Vă temeți că vă puteți răni, îndepărtând excesul de cerumen cu bețișorul de urechi? Este necesar să faceți, în general, această operațiuni?

Curățarea urechilor nu trebuie să vă dea prea mare bătaie de cap, deoarece dacă funcționează corect, acestea se curăță singure, iar secreția se elimină de la sine. Cerumenul sau secreția protejează pielea canalului auditiv și membrana timpanului. Poate avea nuanțe diferite, de la culoarea aurie a mierii, la cea cu tentă maronie, și consistență diferită: vâscoasă, umedă sau uscată. Este un amestec de secreții ale glandelor sebacee și ale celor ceruminoase și de fragmente rezultate din exfolierea epidermei care căptușește canalul urechii.

Cum se îndepărtează cerumenul din ureche?

Dacă aveți obiceiul de a introduce bețișorul adânc în ureche, probabil că îndepărtați prea mult cerumen. Organismul reacționează mărind producția de cerumen. Aceasta poate duce la acumularea de secreție și înfundarea urechii.

De asemenea, în loc să îndepărtați cerumenul, îl împingeți mai adânc în ureche, riscând să vă răniți pielea sau membrana timpanului. Igiena corectă a urechii constă în spălarea lor cu săpun. Bețișoarele servesc la curățarea cerumenului doar până la ieșirea din canalul auditiv.

Dacă se formează un dop de ceară în ureche, apar următoarele simptome neplăcute:

  • țiuit în ureche (tinitus)
  • tulburări de auz
  • senzația de apă rămasă în ureche
  • uneori, durere

Puteți încerca să îndepărtați singur dopul de cerumen, folosind parafina, care este ieftină, eficientă și, în plus, nu duce la sensibilizarea pielii. Pentru această operațiune, parafina trebuie încălzită la o temperatură apropiată de cea a corpului, după care se aplică în ureche câteva picături, și se lasă să se scurgă din ureche. Profilactic, parafina se poate aplica periodic de 1-2 ori pe săptămână.

Pentru îndepărtarea surplusului de cerumen, se poate folosi și spray-urile speciale, care se achiziționează din farmacii. Unele conțin glicerină și pantenol. Datorită capacității mari de legătură cu moleculele de apă, aceste spray-uri reduc congestia, acționând analgezic și protector. Previn iritațiile și acțiunea factorilor externi.

Curățarea urechii la medic

Când metodele de mai sus nu ajută, trebuie mers la un medic ORL-ist, care va spăla urechea. Cu 2-3 zile înainte de intervenție, este bine să picurați în ureche parafină sau soluții speciale, care înmoaie dopul de ceară, ușurând îndepărtarea dopului.

Intervenția medicală constă în introducerea în ureche a apei calde (aprox. 37°C) la o presiune nu prea mare. Procedura în sine nu este dureroasă, resimțindu-se doar o ușoară gâdilătură.

Uneori, când medicul suspectează și alte afecțiuni precum otită sau perforarea membranei timpanului, cerumenul se va îndepărta cu un cârlig sau cu un aspirator. În general, aceste proceduri nu sunt dureroase.